slugăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUGĂREÁLĂ s. f. (Rar) Faptul de
a slugări; slugărie. ◊
Loc. adj. De slugăreală = bun pentru a deveni slugă, pentru a fi folosit la diferite servicii. –
Slugări +
suf. -eală.slugăreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slugăreálă (rar)
s. f.,
g.-d. art. slugăréliislugăreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUGĂREÁLĂ s. f. (Rar) Faptul de
a slugări; slugărie. ◊
Loc. adj. De slugăreală = bun pentru a deveni slugă, pentru a fi folosit la diferite servicii. —
Slugări +
suf. -
eală.