sluțitură - explicat in DEX

sluțitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură.

sluțitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sluțitúră (rar) s. f., g.-d. art. sluțitúrii; pl. sluțitúri

sluțitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
sluțitúră f, pl. ĭ (d. sluțesc). Persoană slută, sluțenie.

sluțitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. (Rar) Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. — Sluți + suf. -tură.