sluți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV.
Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦
Tranz. și
refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦
Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [
Var.: (
reg.)
slutí vb. IV] – Din
slut.sluți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sluțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sluțésc, imperf. 3
sg. sluțeá; conj. prez. 3
să sluțeáscăsluți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV.
Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți.
Tranz. și
refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦
Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [
Var.: (
reg.)
slutí vb. IV] — Din
slut.sluțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sluțì v.
1. a ciunti:
începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.;
2. a schilodi:
să nu ne sluțească CR.