slomnì - explicat in DEX

slomni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV.(Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.

slomni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slomní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnésc, imperf. 3 sg. slomneá; conj. prez. 3 să slomneáscă

slomnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slomnì v. 1. a silabisi: d´a cunoaște nițică carte, da numai d’ar slomni CR.; 2. fig. a apare: un surâs îi slomni în ochi. [Contras din slovenì].

slomni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. — Din sl. sŭlognja „silabă”.