situlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din
lat. situla, fr. situle.situlă (Dicționar de neologisme, 1986)SITÚLĂ s.f. (
Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat.
situla].
situlă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat.
situla)
situlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sitúlă (rar)
s. f.,
g.-d. art. sitúlei; pl. sitúlesitulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. —
Din lat. situla, fr. situle.