situlă - explicat in DEX

situlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.

situlă (Dicționar de neologisme, 1986)
SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla].

situlă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat. situla)

situlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sitúlă (rar) s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle

situlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. — Din lat. situla, fr. situle.