sistemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SISTÉMĂ s. f. v. sistem.sistemă (Dicționar de neologisme, 1986)SISTÉMĂ s.f. v.
sistem.
sistemă (Dicționaru limbii românești, 1939)*sistémă f., pl. e (vgr.
systema, d.
sýn, la un loc, și
istemi, pun). Lucru compus din părțĭ unite între ele cu regulă:
sistema nervoasă, sistema planetară. Principiĭ care formează la un loc o doctrină:
sistema luĭ Descartes. Fel de a clasifica după oare-care caractere:
sistema luĭ Linné. Fel de a guverna, de a proceda, de a educa:
sistema feudală, sistemă de educațiune. Geol. Se zice despre perioadele care despart erele:
sistema devoniană. Sistema metrică, toate măsurile bazate pe metru. – Și
sistem., pl.
e (după fr.).
sistemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sistemă f.
1. total din părți coordinate între ele:
sistemă nervoasă, sistemă planetară; 2. adunare de principii legate laolaltă așa ca să formeze un tot, o doctrină:
sistema lui Epicur; 3. distribuțiune metodică și artificială a ființelor spre a înlesni studiul lor;
sistema lui Lineu; 4. totalitatea procedărilor spre a ajunge la un rezultat:
sistemă de educațiune; sistemă metrică, toate măsurile ce au ca bază metrul. [Se zice și
sistem].
sistemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SISTÉMĂ s. f. v. sistem.