sistematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat,
f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat;
p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență.
2. S. f. (
Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. – Din
fr. systématique.sistematic (Dicționar de neologisme, 1986)SISTEMÁTIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem.
2. (
adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr.
systématique, gr.
systematikos].
sistematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SISTEMÁTIC, -Ă I.
adj. 1. făcut după un anumit sistem. 2. (și adv.) potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. II. s. f. știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. (< fr.
systématique)
sistematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sistemátic adj. m.,
pl. sistemátici; f. sistemátică, pl. sistemáticesistematic (Dicționaru limbii românești, 1939)*sistemátic, -ă adj. (vgr.
systematikós). Făcut după sistemă, metodic:
oraș, plan sistematic; casă, școală sistematică. Care lucrează cu sistemă:
om, spirit sistematic. Adv. Cu sistemă.
sistematic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sistematic a.
1. ce ține de o sistemă:
ordine sistematică; 2. care face toate după regule sau principii fără a ținea seamă de exigențele împrejurărilor:
om sistematic.sistematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat,
f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat;
p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență.
2. S. f. (
Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. — Din
fr. systématique.