sistematic - explicat in DEX



sistematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. 2. S. f. (Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systématique.

sistematic (Dicționar de neologisme, 1986)
SISTEMÁTIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem. 2. (adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr. systématique, gr. systematikos].

sistematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SISTEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. făcut după un anumit sistem. 2. (și adv.) potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. II. s. f. știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. (< fr. systématique)

sistematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sistemátic adj. m., pl. sistemátici; f. sistemátică, pl. sistemátice

sistematic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sistemátic, -ă adj. (vgr. systematikós). Făcut după sistemă, metodic: oraș, plan sistematic; casă, școală sistematică. Care lucrează cu sistemă: om, spirit sistematic. Adv. Cu sistemă.

sistematic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sistematic a. 1. ce ține de o sistemă: ordine sistematică; 2. care face toate după regule sau principii fără a ținea seamă de exigențele împrejurărilor: om sistematic.

sistematic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. 2. S. f. (Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. — Din fr. systématique.