sistare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SISTÁRE, sistări, s. f. Acțiunea de
a sista și rezultatul ei; oprire, încetare, întrerupere, suspendare. –
V. sista.sistare (Dicționar de neologisme, 1986)SISTÁRE s.f. Acțiunea de a sista și rezultatul ei; încetare, oprire. [<
sista].
sistare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sistáre s. f.,
g.-d. art. sistắrii; pl. sistắrisistare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SISTÁRE, sistări, s. f. Acțiunea de
a sista și rezultatul ei; oprire, încetare, întrerupere, suspendare. —
V. sista.