sista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SISTÁ, sistez, vb. I.
Tranz. A înceta (vremelnic sau definitiv) o activitate; a întrerupe, a suspenda, a opri. – Din
lat. sistere, germ. sistieren.sista (Dicționar de neologisme, 1986)SISTÁ vb. I. tr. A opri, a înceta, a întrerupe (o lucrare, o acțiune). [< germ.
sistieren].
sista (Marele dicționar de neologisme, 2000)SISTÁ vb. tr., refl. a (se) opri, a (se) întrerupe, a (se) suspenda. (< lat.
sistere, germ.
sistieren)
sista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sistá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sisteázăsista (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SISTÁ, sistez, vb. I.
Tranz. A înceta (vremelnic sau definitiv) o activitate; a întrerupe, a suspenda, a opri. —
Din lat. sistere, germ. sistieren.