sirec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIRÉC, șirecuri, s. n. (
Reg.) Rețea cu ochiuri largi care se adaugă volocului obișnuit pentru a prinde mai ușor peștele. –
Et. nec.sirec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siréc (
reg.)
s. n.,
pl. sirécurisirec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIRÉC, sirecuri, s. n. (
Reg.) Rețea cu ochiuri largi care se adaugă volocului obișnuit pentru a prinde mai ușor peștele. —
Et. nec.