sir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIR s. m. sg. 1. Titlu care precedă, în Anglia, prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu.
2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. –
Cuv. engl.sir (Dicționar de neologisme, 1986)SIR s.m. Titlu dat nobililor în Anglia. ♦ Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. [Pron.
sör. / < engl.
sir].
sir (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIR [SÖR]
s. m. titlu dat nobililor în Anglia. ◊ (termen de adresare) domnule! (< engl.
sir)
sir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sir (
angl.) [
pron. sör]
s. m.sir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIR s. m. 1. (în Marea Britanie) Titlu care precedă prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu.
2. (în țările de limbă engleză) Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. [
Pr.:
sör] —
Cuv. engl.