sipică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (
Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (
Scabiosa ochroleuca). –
Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”.