sintagmatic - explicat in DEX

sintagmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINTAGMÁTIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.

sintagmatic (Dicționar de neologisme, 1986)
SINTAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [Cf. fr. syntagmatique].

sintagmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINTAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. ♦ clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi če = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli če = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

sintagmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sintagmátic adj. m., pl. sintagmátici; f. sintagmátică, pl. sintagmátice

sintagmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINTAGMÁTIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. Care se referă la sintagmă, al sintagmei. — Din fr. syntagmatique.