sinonimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINONIMÍE s. f. Însușire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (
1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (
2) lor; situație în care se află două sau mai multe sinonime. ♦
P. gener. Asemănare, identitate, corespondență, similitudine. – Din
fr. synonymie, lat. synonymia.sinonimie (Dicționar de neologisme, 1986)SINONIMÍE s.f. Însușirea de a fi sinonim; posibilitatea înlocuirii unui cuvânt cu sinonimul său. [Gen.
-iei. / cf. fr.
synonymie].
sinonimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINONIMÍE s. f. însușirea de a fi sinonim; sinonimitate; posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor. (< fr.
synonymie, lat.
synonymia)
sinonimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sinonimíe (si-no-/sin-o-) s. f.,
art. sinonimía, g.-d. art. sinonimíei; pl. sinonimíi, art. sinonimíilesinonimie (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinonimíe f. (vgr.
synonymia. V. to
ponimie). Calitatea de a fi sinonim:
sinonimia cuvintelor.sinonimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sinonimie f. calitatea vorbelor sinonime.