sinologie - explicat in DEX

sinologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.

sinologie (Dicționar de neologisme, 1986)
SINOLOGÍE s.f. Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză. [Gen. -iei. / < fr. sinologie, cf. lat.t. sina – chinez, gr. logos – știință].

sinologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINOLOGÍE s. f. știință care studiază istoria, limba și cultura chineză. (< fr. sinologie)

sinologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SINOLOGÍE (‹ lat. Sina „China” + gr. logos „studiu”) s. f. Disciplină care are ca obiect de studiu lumea chineză în general. În particular, specialistul în s. cercetează mitologia, istoria, gândirea literatura sau religiile Chinei, condiția fundamentală fiind competența lingvistică (în special accesul la texte în limba chineză veche), iar obiectivul urmărit este traducerea unor asemenea texte în limba maternă sau într-o limbă de circulație internațională, comentarea și popularizarea lor.

sinologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinologíe s. f., art. sinología, g.-d. sinologíi, art. sinologíei

sinologie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sinologíe f. (lat. Sina, China, și -logie). Știința limbiĭ, istoriiĭ și instituțiunilor Chineĭ.

sinologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii chineze. — Din fr. sinologie.