sinet - explicat in DEX

sinet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.

sinet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.

sinet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sinét (-turi), s. n. – 1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.

sinet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinét (document) (înv.) s. n., pl. sinéturi

sinet (Dicționaru limbii românești, 1939)
sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.

sinet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinet n. od. poliță: sineturile trebue achitate fără nicio scădere AL. [Vechiu-rom. sinet, act, document = turc. SENED].

sinet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINÉT, sineturi, s. n. (înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] — Din tc. senet.