sinestezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. – Din
fr. synesthésie.sinestezie (Dicționar de neologisme, 1986)SINESTEZÍE s.f. 1. (
Psih.) Asociație spontană între senzații de naturi diferite; corespondență (
II).
2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. ♦ (
În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive. [Gen.
-iei. / < fr.
synesthésie, cf. gr.
syn – cu,
aisthesis – senzație].
sinestezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. (< fr.
synesthésie)
sinestezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sinestezíe (asociație de senzații)
(si-nes-/sin-es-) s. f.,
art. sinestezía, g.-d. art. sinestezíei; pl. sinestezíi, art. sinestezíilesinestezie (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinestezíe f. (
sin- și
estezie din
anestezie).
Filoz. Boala celor cărora li se pare că sunetele aŭ și coloare orĭ miros orĭ că colorile fac zgomot.
sinestezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINESTEZÍE, sinestezii, s. f. Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. — Din
fr. synesthesie.