sinedriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (
Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din
ngr. synédhrion.sinedriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinédriu (
înv.) [
riu pron. riu]
(-ne-driu) s. n.,
art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (-dri-i-)sinedriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (
înv.) Sfat, consiliu bisericesc. — Din
ngr. synédhrion.sinedriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinédriŭ n. (ngr.
sýn-édrion, conciliu, d.
sýn, împreună, și
édra, scaun). Sanhedrin. V.
consistoriŭ.