sinecurist - explicat in DEX

sinecurist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINECURÍST, -Ă, sinecuriști, -ste, s. m. și f. Persoană care deține o sinecură. – Sinecură + suf. -ist.

sinecurist (Dicționar de neologisme, 1986)
SINECURÍST, -Ă s.m. și f. Beneficiar al unei sinecuri. [< fr. sinécuriste].

sinecurist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINECURÍST, -Ă s. m. f. beneficiar al unei sinecuri. (< fr. sinécuriste)

sinecurist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinecuríst (rar) s. m., pl. sinecuríști

sinecurist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sinecuríst m. (d. sinecură). Care are o sinecură.

sinecurist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINECURÍST, -Ă, sinecuriști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană care deține o sinecură. — Sinecură + suf. -ist.