sineață (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sineáță (-éțe), s. f. – Pușcă. –
Var. săneață, săneț, sineț, înv. svineațà. Sl. svinĭcĭ „plumb” (Tiktin).
Sec. XVII-XVIII,
Mold. –
Der. sinețar, s. m. (fabricant de puști);
sinețaș, s. m. (pușcaș).
sineață (Dicționaru limbii românești, 1939)sineáță f. și (rar) -
éț n., pl.
ețe (vrom. [Moxa],
svineață, d. vsl.
svinĭcĭ, plumb; rus.
svinéc).
Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.
sineață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sineață f. flintă:
înarmați cu lănci și săbii, cu arce și sineți NEGR. [Vechiu-rom.
svineață (MOXA) = slav. SVINĬȚI, plumb].