sindic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană care era însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊
Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală, face parte din organele de conducere a bursei și execută ordinele de bursă ale justiției și ale altor organe de stat. [
Acc. și:
sindíc] – Din
fr. syndic.sindic (Dicționar de neologisme, 1986)SÍNDIC s.m. (
Ieșit din uz) Reprezentant al unei instituții, al unei obști sau al unei corporații însărcinat cu administrarea treburilor ei. [< fr.
syndic, cf. lat.
syndicus < gr.
syn – cu,
dike – proces].
sindic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÍNDIC s. m. persoană aleasă să reprezinte interesele unei instituții, corporații, asociații. ♦ ~ (de bursă) = conducător al agențiilor de schimb ori al mijlocitorilor oficiali care prezidează asociația, corporația lor. (< fr.
syndic)
sindic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)síndic s. m.,
pl. síndicisindic (Dicționaru limbii românești, 1939)*síndic m. (vgr.
sýndikos, d.
syn, împreună, și
dike, judecată). Cel numit ca să îngrijească de interesele unuĭ corp din care face parte:
sindic de notarĭ (în Francia). Mandatar plătit de falit și de creditorĭ și însărcinat cu operațiunile falimentuluĭ.
sindic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sindic m.
1. cel numit spre a îngriji de interesele unui corp din care face parte:
sindic de notari; 2. cel ales spre a îngriji de interesele creditorilor:
sindic de faliment.sindic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊
Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală. [
Acc. și:
sindíc] — Din
fr. syndic.