sincronie - explicat in DEX

sincronie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINCRONÍE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie.

sincronie (Dicționar de neologisme, 1986)
SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp].

sincronie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINCRONÍE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ◊ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie)

sincronie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sincroníe s. f., art. sincronía, g.-d. sincroníi, art. sincroníei

sincronie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINCRONÍE s. f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadă a istoriei unei limbi. — Din fr. synchronie.