sincretist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCRETÍST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și
f. (Rar) Adept al sincretismului. – Din
fr. syncrétiste.sincretist (Dicționar de neologisme, 1986)SINCRETÍST, -Ă s.m. și f. Adept al sincretismului (2). [< fr.
syncrétiste].
sincretist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCRETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al sincretismului. (< fr.
syncrétiste)
sincretist (Dicționaru limbii românești, 1939)*sincretíst, -ă s. (d.
sincretizm).
Fil. Adept al sincretizmuluĭ. Adj. Relativ la sincretizm. – Sincretiști se numeaŭ în seculu 16 filosofiĭ care oscilaŭ între Platone și Aristotele, ĭar în biserica protestantă adepțiĭ luĭ Gheorghe Calixtus, bănuițĭ că țin cu papa.
sincretist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCRETÍST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și
f. (Rar) Adept al sincretismului. — Din
fr. syncrétiste.