sinantrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINANTRÓP, sinantropi, s. m. Om fosil descoperit în China, foarte apropiat de pitecantrop (
Sinanthropus pechinensis). – Din
fr. sinanthrope.sinantrop (Dicționar de neologisme, 1986)SINANTRÓP s.m. Mamifer apropiat de pitecantrop, ale cărui fosile au fost descoperite pe teritoriul Chinei. [< fr.
sinanthrope, cf. lat.
Sina – nume dat de romani Chinei, gr.
anthropos – om].
sinantrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINANTRÓP1 s. m. pitecantrop mai evoluat, descoperit pe teritoriul Chinei. (< fr.
sinanthrope)
sinantrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINANTRÓP2, -Ă adj., s. m. f. antropofil. (< lat.
synanthropus)
sinantrop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SINANTRÓP 1. (‹
gr. syn „împreună cu” + anthropos „om”)
adj. (Despre specii sau comunități de plante sau animale), care se răspândește spontan în
terit. locuite sau puternic modificate antropic, fiind favorizate de coexistența cu omul. Nu sunt specii nou apărute, ci specii care și-au lărgit mult arealul sau au pătruns în noi habitate pe măsură ce omul le-a creat involuntar condiții favorabile. Așa sunt unele rozătoare ca șoarecele de casă și șobolanul cenușiu, păsări ca vrabia și guguștiucul, o serie de nevertebrate și numeroase buruieni. Extinderea unora a început încă din Neolitic, dar în decursul timpului s-au înregistrat diverse modificări, gradul de favorizare fiind influențat de evoluția modului de trai și de utilizare a terenurilor.
2. (‹
fr. {i};
lat. Sina „China” +
gr. anthropos „om”)
s. m. Om fosil din grupul
Homo erectus ale cărui oseminte au fost descoperite (1927-1937) lângă Beijing; prezintă un amestec de caractere primitive (frunte teșită, arcade puternice, mandibulă fără apofiză mentonieră [a bărbiei], stațiune bipedă imperfectă) și de caractere evoluate (capacitate craniană de 1.100-1.200 cm
3). Cunoștea și utiliza focul. A trăit acum 700.000 de ani.
sinantrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sinantróp (si-nan-/sin-an-) s. m.,
pl. sinantrópisinantrop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINANTRÓP, sinantropi, s. m. Om fosil descoperit în China, foarte apropiat de pitecantrop (
Sinanthropus pechinensis). — Din
fr. sinanthrope.