sinanter (Dicționar de neologisme, 1986)SINANTÉR, -Ă adj. (
Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. //
s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr.
synanthère(s), cf. gr.
syn – împreună,
anthos – floare].