sinagogă - explicat in DEX

sinagogă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue.

sinagogă (Dicționar de neologisme, 1986)
SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune].

sinagogă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINAGÓGĂ s. f. 1. casă de rugăciune, templu mozaic. 2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. (< fr. synagogue)

sinagogă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sinagógă (-gi), s. f. – Templu, havră. Fr. sinagogue, și mai înainte (sec. XVII), direct din gr. συναγωγή (Murnu).

sinagogă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi

sinagogă (Dicționaru limbii românești, 1939)
sinagógă f., pl. ĭ (vgr. syn-agogé, adunare. V. para-gogă, ped-agog). Eŭf. Havră, templu jidănesc.

sinagogă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinagogă f. biserică evreiască.

sinagogă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine, apărută în condițiile diasporei. [Pl. și: sinagoge] — Din fr. synagogue.