simpatie - explicat in DEX

simpatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

simpatie (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMPATÍE s.f. 1. Atracție, afinitate, înclinație pentru o persoană, pentru un popor, pentru o cauză etc.; afecțiune; dragoste. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. (Med.) Legătura, raportul dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ♦ Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. [Gen. -iei. / < fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia].

simpatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMPATÍE s. f. 1. atracție, afinitate, înclinație față de o persoană, o cauză etc.; afecțiune, dragoste. ◊ obiectul acestui sentiment. 2. (med.) legătură, între (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ◊ corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. (< fr. sympahie, lat. sympathia)

simpatie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
simpatie, simpatii s. f. parteneră de flirt.

simpatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile

simpatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*simpatíe f. (vgr. sym-pátheia, d. sýn, împreuna, și páthos, suferință; lat sympathia. V. anti-patie, patimă). Legătură între părțile corpuluĭ care face ca una să sufere cînd sufere și cea-laltă. Afinitate morală între persoane, sentiment pin care te simțĭ atras spre cineva: a avea simpatie pentru cineva.

simpatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simpatie f. 1. potrivire de inclinațiuni, pornire instinctivă ce atrage două persoane una către alta; 2. facultatea de a participa la durerile și plăcerile altora.

simpatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. — Din fr. sympathie, lat. sympathia.