simetric - explicat in DEX

simetric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique.

simetric (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care prezintă simetrie. ♦ (s.n. și f.) Dreaptă sau punct așezate simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. 2. Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice mutări ar suferi aceste variabile. [< fr. symétrique, it. simmetrico].

simetric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMÉTRIC, -Ă adj. 1. (și adv.) care prezintă simetrie. 2. (mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi în care, dacă un anumit element este în relație cu un al doilea, acesta este în relație cu primul; funcție ~ă = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă dacă se permută variabilele. ◊ (s. f.) dreaptă sau punct așezat(ă) simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. (< fr. symétrique)

simetric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simétric (-me-tric) adj. m., pl. simétrici; f. simétrică, pl. simétrice

simetric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*simétric, -ă adj. n.(vgr. sym-metrikós V. metric). Care are simetrie: trupu animalelor e simetric. Adv. Cu simetrie: casă zidită simetric.

simetric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simetric a. care are simetrie.

simetric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. — Din fr. symétrique.