simbrioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SIMBRIOÁRĂ,simbrioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui simbrie (1). [Pr.: -bri-oa-] – Simbrie + suf. -oară.
simbrioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) simbrioáră (pop.) (-bri-oa-) s. f., g.-d. art. simbrioárei; pl. simbrioáre
simbrioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SIMBRIOÁRĂ,simbrioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui simbrie (1). [Pr.: -bri-oa-] — Simbrie + suf. -oară.