simbrie - explicat in DEX



simbrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără nici un profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. – Sâmbră + suf. -ie.

simbrie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
simbríe, simbrii, s.f. – Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă: „Te-oi sluji fără simbrie” (Calendar 1980: 71). – Din sâmbră „asociație” (< sl. sŭmbrŭ, „tovarăș„) + -ie.

simbrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simbríe (pop.) s. f., art. simbría, g.-d. art. simbríei; pl. simbríi, art. simbríile

simbrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
simbríe f. (d. simbră, și de aci și ngr. sembria, întovărășirea a doĭ țăranĭ care aŭ fie-care cîte un boŭ ca să are comun). Mold. Trans. Rar. Sîmbră. Maĭ des. Leafă la slugĭ. V. hac 1.

simbrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simbrie f. 1. leafă: adunătură de oameni cu simbrii OD.; 2. plată: simbria argaților. [Cf. sâmbră].

simbrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMBRÍE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Plată în bani (sau în natură) care se dă unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fără niciun profit material. ♦ Spec. Soldă pe care o primeau soldații mercenari. ♦ Recompensă, răsplată (materială sau morală). 2. (Reg.) Slujbă plătită cu simbrie (1). 3. (înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie. — Sâmbră + suf. -ie.