simbriaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBRIÁȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și
f. (
Pop. și
fam.; rar la
f.) Salariat. [
Pr.:
-bri-aș] –
Simbrie +
suf. -aș.simbriaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simbriáș (
pop.,
fam.)
(-bri-aș) s. m.,
pl. simbriáșisimbriaș (Dicționaru limbii românești, 1939)simbriáș, -ă s. (d.
simbrie). Om plătit cu o simbrie, lefegiu. Sîmbraș. Adj.
Oaste simbriașă, oaste mercenară.
simbriaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simbriaș m. om cu simbrie.
simbriaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMBRIÁȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și
f. (
Pop. și
fam.; rar la
f.) Salariat. [
Pr.:
-bri-aș] —
Simbrie +
suf. -
aș.