silvină - explicat in DEX

silvină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILVÍNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s. n.] – Din fr. sylvine.

silvină (Dicționar de neologisme, 1986)
SILVÍNĂ s.f. Clorură naturală de potasiu. [< fr. sylvine].

silvină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILVÍNĂ s. f. clorură naturală de potasiu. (< fr. sylvine)

silvină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SILVÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} Sylvius, numele latinizat al lui J. Dubois) s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistem cubic; este asemănătoare cu sarea gemă. dar are un gust sărat-amar astringent. Se utilizează la fabricarea îngrășămintelor potasice, la extragerea potasiului etc.

silvină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silvínă s. f., g.-d. art. silvínei

silvină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silvínă f., pl. e (d. alchimistu Silvius). Chim. O sare sărată și cam amară, care e o clorură naturală de potasiŭ (ClK).

silvină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILVÍNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s. n.] — Din fr. sylvine.