siliculă - explicat in DEX

siliculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.

siliculă (Dicționar de neologisme, 1986)
SILÍCULĂ s.f. Fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemănător cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].

siliculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula)

siliculă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SILÍCULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Fruct uscat dehiscent, rar indehiscent, caracteristic multor specii din familia cruciferelor (= brasicacee), alcătuit din două carpele, despărțit la interior în două loji printr-un perete fals, subțire, membranos, de care se prind semințele; s. are diametrele longitudinal și transversal aproximativ egale (ex. la traista-ciobanului).

siliculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silículă s. f., g.-d. art. silículei; pl. silícule

siliculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*síliculă f., pl. e (lat. silicula). Bot. Silică mică.

siliculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicvă, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. — Din fr. silicule.