silicios - explicat in DEX

silicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILICIÓS, -OÁSĂ, silicioși, -oase, adj. Care este format din siliciu, care conține siliciu. [Var.: (înv.) silicós, -oásă adj.] – Din fr. silicieux.

silicios (Dicționar de neologisme, 1986)
SILICIÓS, -OÁSĂ adj. Care conține siliciu. [Var. silicos, -oasă adj. / cf. fr. siliceux].

silicios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILICIÓS, -OÁSĂ adj. care conține siliciu. (< fr. siliceux)

silicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siliciós (-cios) adj. m., pl. silicióși; f. silicioásă, pl. silicioáse

silicios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*siliciós, -oásă adj. (d. silice). Chim. Care e de natura siliceluĭ. Care conține silice: castanuluĭ îi priește pămîntu silicios.

silicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silicios a. 1. de natura silexului: teren silicios; 2. ce conține siliciu.

silicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILICIÓS, -OÁSĂ, silicioși, -oase, adj. Care este format din siliciu, care conține siliciu. [Var.: (înv.) silicós, -oásă adj.] — Din fr. silicieux.