silicifiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILICIFIÉRE, silicifieri, s. f. Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc.; silicificare;
p. ext. (
concr.) porțiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. [
Pr.:
-fi-e-] – Din
siliciu. Cf. fr. silicification.silicifiere (Dicționar de neologisme, 1986)SILICIFIÉRE s.f. Silicificare. [După fr.
silicification].
silicifiere (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILICIFIÉRE s. f. 1. transformare a rocilor în minerale din grupa silicei (opal, calcedonie, cuarț etc.). 2. depozitare a siliciului în țesuturi. (după fr.
silicification)
silicifiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silicifiére (-fi-e-) s. f.,
g.-d. art. silicifiérii; pl. silicifiérisilicifiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILICIFIÉRE, silicifieri, s. f. Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc.; silicificare;
p. ext. (
concr.) porțiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. [
Pr.: -
fi-e-] — Din
siliciu. Cf. fr. silicification.