silabă - explicat in DEX

silabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

silabă (Dicționar de neologisme, 1986)
SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].

silabă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba)

silabă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
silábă (-be), s. f. – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. Fr. sylabbe, mr. din ngr. σμλλαβή. – Der. silabisi, vb. (a pronunța rar, pe silabe), format după ngr. σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine vb. împrumutate din gr., cf. mr. silavisire; silabic, adj., din fr. syllabique.

silabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silábă s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe

silabă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sílabă f., pl. e (lat. syllaba, d. vgr. syllabi). Gram. Una saŭ maĭ multe litere pronunțate dintr’o singură emisiune de voce, precum: a, am, cam, dram, straĭ, strîmt. - Maĭ des silábă (după fr.).

silabă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silabă f. una sau mai multe litere ce se rostesc dintr’odată.

silabă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai mult foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină într-o vocală. — Din fr. syllabe, lat. syllaba.