silabisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILABISÍ, silabisésc, vb. IV.
Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe;
p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦
Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din
ngr. sillavizo (după
silabă).silabisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silabisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. silabisésc, imperf. 3
sg. silabiseá; conj. prez. 3
să silabiseáscăsilabisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILABISÍ, silabisesc, vb. IV.
Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe;
p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦
Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. — Din
ngr. sillávizo (după
silabă).
silabisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)silabisì v. a împreuna literele în silabe.