silabație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILABÁȚIE, silabații, s. f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din
fr. syllabation.silabație (Dicționar de neologisme, 1986)SILABÁȚIE s.f. Descompunere a cuvintelor în silabe. [Gen.
-iei. / < fr.
syllabation].
silabație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILABÁȚIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr.
syllabation)
silabație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silabáție (-ți-e) s. f.,
art. silabáția (-ți-a), g.-d. art. silabáției; pl. silabáții, art. silabáțiile (-ți-i-)silabație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILABÁȚIE, silabații, s. f. Descompunere a cuvintelor în silabe. — Din
fr. syllabation.