sigă - explicat in DEX

sigă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÍGĂ s. f. Mineral alb sau roșu care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip și care se folosește la zugrăveli și în tăbăcărie. – Din scr. siga.

sigă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sígă s. f. – Mineral alb sau roșu folosit la zugrăveli. Sb. siga (Tiktin).

sigă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sígă s. f., g.-d. art. sígii

sigă (Dicționaru limbii românești, 1939)
sígă f. fără pl. (sîrb. siga). Vest. Suc. Un fel de peatră galbenă care e un tuf calcaros rezultat din disolvarea parțială și apoĭ reconsolidarea pe loc a calcaruluĭ supt acțiunea apeĭ. E astringentă, și de aceĭa poporul o întrebuințează ca medicament contra diareiĭ. Se întrebuințează și la frecat peile și ca văpsea p. părețĭ.

sigă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sigă f. substanță roșiatică ce se întrebuințează spre a trage brâie la ferestrele bordeielor, a vărui pereții cuptoarelor țărănești, etc. [Serb. SIGA, stalactită].

sigă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÍGĂ s. f. Mineral alb sau roșu care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip și care se folosește la zugrăveli și în tăbăcărie. — Din sb. siga.