sifonofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFONOFÓR, sifonofore, s. n. (La
pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (
5) ca mijloc de locomoție
(Siphonophora); (și la
sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din
fr. siphonophores.sifonofor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIFONOFÓR (‹
fr.; {s}
gr. siphon „tub” +
phoros „purtător”)
s. n. (La
pl.) Ordin de celenterate hidrozoare coloniale, răspândite în
M. Mediterană și
Oc. Atlantic, caracterizate printr-un înalt grad de diferențiere și de specializare morfofiziologică a indivizilor din colonie (
Siphonophora); (și la
sg.) animal din acest ordin.
sifonofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sifonofór s. n.,
pl. sifonofóresifonofor (Dicționaru limbii românești, 1939)*sifonofór m. și n., pl.
e (d.
sifon și -
for din
fosfor, adică „purtător de sifon, de pompă”).
Zool. Un animal celenterat. V.
celenterat.sifonofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIFONOFÓR, sifonofore, s. n. (La
pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (
5) ca mijloc de locomoție (
Siphonophora); (și la
sg.) animal care face parte din acest ordin. — Din
fr. siphonophore.