sideroză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDERÓZĂ, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit.
2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. – Din
fr. sidérose.sideroză (Dicționar de neologisme, 1986)SIDERÓZĂ s.f. 1. Siderit.
2. Afecțiune pulmonară datorită inhalării prafului metalic din aer. [< fr.
sidérose, cf. gr.
sideros – fier].
sideroză (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIDERÓZĂ s. f. 1. siderit (1). 2. pneumoconioză produsă prin inhalarea pulberilor conținând oxid de fier. (< fr.
sidérose)
sideroză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sideróză s. f.,
g.-d. art. siderózei; (boli)
pl. siderózesideroză (Dicționaru limbii românești, 1939)*sideróză f., pl.
e (d. vgr.
sideros, fer).
Min. Un carbonat natural de fer exploatat ca mineral.
sideroză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDERÓZĂ, (
2)
sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenușie, gălbuie sau brună și cu luciu sticlos, folosit în industria metalurgică; siderit.
2. Formă de pneumoconioză provenită din inhalarea de pulbere de fier sau de compuși ferici. — Din
fr. sidérose.