siderit - explicat in DEX

siderit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIDERÍT¹, siderite, s. n. Sideroză (1). – Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit.

siderit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIDERÍT², siderite, s. n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. – Din fr. sidérite.

siderit (Dicționar de neologisme, 1986)
SIDERÍT s.n. Carbonat natural de fier; sideroză (1). [Pl. -te. / < fr. sidérite, cf. lat. sideritis].

siderit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIDERÍT s. n. 1. carbonat natural de fier; sideroză (1). 2. meteorit din fier. (< fr. sidérite, germ. Siderit)

siderit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
siderít s. n., pl. sideríte

siderit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIDERÍT¹, siderite, s. n. Sideroză (1). — Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit.

siderit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIDERÍT², siderite, s. n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. — Din fr. sidérite.