siderație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDERÁȚIE, siderații, s. f. 1. (Rar) Pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane.
2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. – Din
fr. sidération.siderație (Dicționar de neologisme, 1986)SIDERÁȚIE s.f. 1. (
Rar) Pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane.
2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. [Gen.
-iei. / < fr.
sidération, lat.
sideratio].
siderație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIDERÁȚIE s. f. 1. pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. scădere bruscă a forțelor vitale. ◊ șoc nervos dintr-o variație bruscă a potențialului electric. (< fr.
sidération, lat.
sideratio)
siderație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sideráție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. sideráția (-ți-a), g.-d. sideráții, art. sideráțieisiderație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDERÁȚIE, siderații, s. f. 1. (Rar) Pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane.
2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. — Din
fr. sidération.