sictiri - explicat in DEX

sictiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SICTIRÍ, sictirésc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. – Din sictir.

sictiri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sictiri, sictiresc I. v. t. a insulta, a înjura (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se enerva.

sictiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sictirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sictirésc, imperf. 3 sg. sictireá; conj. prez. 3 să sictireáscă

sictiri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SICTIRÍ, sictiresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A alunga pe cineva (înjurându-l); a înjura pe cineva. — Din sictir.