sicriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă.
2. (
Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [
Var.:
săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din
magh. szekrény.sicriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicríu (si-criu) s. n.,
art. sicríul; pl. sicríesicriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sicriu n. Mold.
1. ladă, cutie de lemn:
biblioteca uitată în sicriul ei NEGR.;
Sicriul legii, chivotul;
2. coșciug:
ne pune în încăperea aceluiaș sicriu EM. [Vechiu-rom.
secriu = ung. SZEKRÉNY, ladă (din lat. SCRINIUM; pentru sensul 2, cf.
coșciug].
sicriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă.
2. (
Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [
Var.:
săcríu, secríu, sicrín s. n.] — Din
magh. szekrény.