sial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIÁL s. n. Înveliș extern al pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu.[
Pr.:
si-al] – Din
fr. sial.sial (Dicționar de neologisme, 1986)SIAL- v.
sialo-.
sial (Dicționar de neologisme, 1986)SIÁL s.n. Înveliș exterior al Pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [Pron.
-si-al. / cf. fr.
sial <
si(liciu) + al(uminiu)].
sial (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIÁL1 s. n. înveliș exterior al Pământului din roci bogate în silicați de aluminiu. (< fr.
sial)
sial (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIAL2(O)-, -SIALÍE elem. „salivă”. (< fr.
sial/o/-, -sialie, cf.
gr. sialon)
sial (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIÁL (‹
fr.,
germ.; {s}
fr. si[
licium] +
al[
uminium])
s. n. Partea superioară a scoarței terestre, alcătuită din compuși ai siliciului și aluminiului (roci granitice, gnais, porfir); foarte groasă în domeniul continental (10-15 km în regiuni de platformă și depresiuni, 30-40 km în regiuni de orogen), dar subțiindu-se până la dispariție în domeniul oceanic. Este situat deasupra păturii bazaltice a scoarței terestre (sima).
sial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siál s. n.sial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIÁL s. n. Înveliș extern al Pământului alcătuit din roci în care predomină silicații de aluminiu. [
Pr.:
si-al] — Din
fr. sial.