si (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)Si, simbol chimic pentru
siliciu.si (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)Si (‹
it.)
s. m. invar. (
MUZ.) Una dintre cele șapte denumiri simbolice ale sunetelor muzicale, corespunzătoare notației literale H.
si (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SI (
METR.), abreviere folosită pentru Sistemul Internațional de Unități de Măsură.
V. unitate.si (Dicționaru limbii românești, 1939)*si-, *sim- și
sin- (vgr.
sýn, cu), prefix care corespunde cu lat
con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum:
si-logizm, sim-patie, sin-teză.si (Dicționaru limbii românești, 1939)*si m. (literele inițiale din imnu sfîntuluĭ Ion, lat. la voc.
Sancte Iohannes).
Muz. A șaptea notă a gameĭ.
si (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din
it. si.si (Dicționar de neologisme, 1986)SI s.m. invar. (
Muz.) Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. [< it.
si].
si (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SI, si, s. m. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. — Din
it. si.si (Marele dicționar de neologisme, 2000)SI s. m. inv. (muz.) treapta a șaptea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. (< it.
si)