sfericitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SFERICITÁTE s. f. Însușirea de a fi sferic. – Din
fr. sphéricité.sfericitate (Dicționar de neologisme, 1986)SFERICITÁTE s.f. Starea a tot ce este sferic. [Cf. fr.
sphéricité].
sfericitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SFERICITÁTE s. f. însușirea de a fi sferic. (< fr.
sphéricité)
sfericitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sfericitáte s. f.,
g.-d. art. sfericitắțiisfericitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*sfericitáte f. (d.
sferic; fr.
sphéricité). Calitatea de a fi sferic.
sfericitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sfericitate f. starea celor sferice:
sfericitatea pământului.sfericitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SFERICITÁTE s. f. Însușirea de a fi sferic. — Din
fr. sphéricité.