sferic - explicat in DEX

sferic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

sferic (Dicționar de neologisme, 1986)
SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].

sferic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SFÉRIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)

sferic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sféric adj. m., pl. sférici; f. sférică, pl. sférice

sferic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.

sferic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.

sferic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. — Din fr. sphérique, lat. sphaericus.